Ștefănel, făcând lumea mai bună

de Dragoș Racheriu  ·  5 min de citit cu voce tare

Era 6 și 20 când s-a trezit Ștefanel. Soarele răsărise și încălzea draperia trasă, producând o lumină difuză în camera lui.

- Azi voi face lumea mai bună! a fost primul său gând. Dormise bine și se simțea odihnit și plin de energie.

- Să mă grăbesc! își spuse, sărind din pat. Am atâtea de făcut!

Alergând spre ușa de la camera lui, îl opri brusc întrebarea: "Dar cum se face lumea mai bună?". Nu avea nicio idee.

- Să o întreb pe mama mai bine. Ea știe sigur ce trebuie să fac! Mama se trezise deja și făcea ordine în bucătărie.

- Mama, cum să fac lumea mai bună?

- Hei! te-ai trezit așa dimineață? Ce să faci?! întrebă mama luată prin surprindere.

- Cum fac lumea mai bună?

- Aaaa, am înțeles acum. Dar, spune-mi Ștefan: ți se pare că lumea nu e bună?

- Nu știu dacă e bună sau nu. Aș vrea doar ca eu să o fac și mai bună.

- Existența ta face lumea mai bună, spuse mama zâmbind și îl mângâie ușor pe cap.

- Mamă! Zi-mi ce să fac!

- Ai putea începe făcând puțină ordine în camera ta.

- Ce idee bună! exclamă Ștefănel alergând către camera lui. Strânse toate piesele de lego în cutia lor, apoi adună cărțile de povești rămase de seara trecută și le puse pe raft.

- Ce frumoasă e camera mea acuma! E mai bună! Lumea e mai bună deja!

- Mama, lumea e mai bună acuma! Ce să mai fac?

- O îmbrățișare și un năsuc știu că m-ar face pe mine mai bună, îi spuse mama încercând să profite de situație. Și le primi.

- Ești mai bună acum mama?

- Sunt!

- Ce, ce să mai fac, mama?!

- Dacă ți-ai mânca fulgii sigur ai deveni și mai bun în demersul tău de a face lumea mai bună. Trebuie să ai putere pentru așa o activitate.

Ștefan își mâncă fulgii, deși nu prea îi era foame. Nu termină însă.

- Mai mănânc mai târziu, acum am putere deja. Ce să mai fac bun? Nu bun...pentru o lume mai bună!

- N-ar fi rău să-l trezești pe tăticătu! E momentul să facă și el lumea mai bună.

Ștefan o zbughi pe hol și se opri cu amândouă mâinile în ușa de la dormitor. Trase de clanță în jos și împinse. Taticăsu deschise ochii trezit de zgomotul clanței.

- Tata, azi să faci ziua mai bună!

- Cum? zise tatăl încurcat și amuzat în același timp.

- Și să-mi spui ce să fac EU ca să fac lumea mai bună?

- Întreab-o pe mămicăta! încercă tatăl să mai prindă câteva minute de somn.

- Mi-a zis! Acuma zi-mi și tu!

- Ai putea să-i faci un compliment mamei tale. Mama e cel mai important element din lumea ta, iar așa sigur o faci mai bună.

- Ce compliment?

- Spune-i că arată bine.

Copilul fugi în bucătărie, apoi se întoarse în dormitor, înainte că tatăl să închidă ochii.

- A zis că și tu ai arăta mai bine... în picioare.

Se auzi ușa de la intrare și bunica își făcu apariția cu adidașii ei roz.

- Bunica, cum să fac lumea mai bună?

- Purtându-te frumos cu părinții tăi și cu bunica. Și fiind ascultător! Și mâncând tot și jucându-te frumos. Și cu mai puține desene animate!

- Vrei să te ajut să te descalți, bunica?

- Nu Ștefănel, că m-am descălțat deja. Dar mulțumesc de intenție! spuse bunica iradiind.

***

Venise seara și se pregăteau de poveste.

- Mamă, azi am făcut lumea mai bună?

- În fiecare zi o faci, Ștefănel!

- CUM?!!