Era perioada dragonilor, a vrăjitoarelor și a regatelor străvechi. Pe atunci lumea era învelită în magie, iar valoarea era clădită cu faptele de vitejie.
Strurli Burli era regele câmpiilor întinse, iar Regele Lup domnea peste păduri. Munții erau ai dragonilor.
Se spune că Regele Lup era de fapt fratele geamăn a lui Strurli Burli și că a fost transformat la naștere în lup de către o vrăjitoare rea.
- Primul născut se va transforma în lup. Doar în nopțile cu lună plină va putea lua înfățișare umană, declară Vrajitoarea Neagră lovind cu toiagul său negru în pământ. Apoi dispăru fără urmă.
Tatăl lor, regele de atunci, a răscolit tot regatul după ea, pentru a o convinge să desfacă vraja, însă nu o găsi. Mult mai târziu s-a aflat că aceasta se ascunsese într-o peșteră în regatul munților și 3 dragoni negri o păzeau mereu.
Toată copilăria lor Ștrurli Burli și fratele său au fost nedespărțiți, cei mai buni prieteni.
Când Strurli Burli a împlinit 18 ani, a fost încoronat rege în locul tatălui său. Lupul a dispărut în acea zi.
Poate se supărase că el nu primise nimic, iar fratele său totul sau poate considerase că a sosit clipa să-și facă viitorul singur. Cert e că a plecat în pădure și nu s-a mai întors. Ștrurli Burli a găsit o scrisoare în care acesta i-a scris că pleacă să-și croaisca soarta și să domnească peste păduri.
- De azi înainte pădurile și câmpiile se vor separa, asemeni nouă. Iar eu voi fi Regele Lupilor și al animalelor, așa cum tu ești Regele oamenilor. De acum nimeni nu mai are voie să treacă granița dintr-o parte în alta. Vă previn, animalele vor ataca orice om intră în pădure!
Ștrurli Burli a suferit foarte mult după fratele său, dar nu avea ce să facă. I-a respectat dorința acestuia și, mai mult, i-a luat în serios amenințarea. Ștrurli Burli a anunțat vestea în tot regatul și i-a avertizat pe oameni să nu între în păduri.
Nimeni nu știa însă că în nopțile cu lună plină Ștrurli Burli pleca singur în pădure în căutarea fratelui său. Era singurul moment în care l-ar fi putut recunoaște și ar fi putut vorbi cu el. Însă l-a căutat ani de zile fără să-l găsească.
- Trebuie să fac ceva, și-a spus Ștrurli Burli. Îl vreau pe fratele meu aproape, nu singur în pădure. E momentul să înfrunt vrăjitoarea cea rea și să desfac vraja.
Înainte să plece, eroul nostru și-a pregătit costumul antidragon, scutul, sabia și arcul său.
- Dragonii vrăjitoarei îmi vor da de furcă. Mă bucur de cadoul tău, i-a mulțumit el meșterului făurar.
- Zalele astea absorb focul și îl transformă în energie. Vei simți cum îți crește forța de fiecare dată când vor sufla asupra ta, îi explică meșterul.
-Însă săgețile tale nu vor penetra solzii dragonilor, se auzi o voce de nicăieri, parcă purtată de vânt.
Apoi o lumina puternică contură un trup de femeie.
- Sunt Dalia, vrăjitoarea Albă.
Ștrurli Burli auzise de ea, dar era prima dată când o vedea pe frumoasa vrăjitoare. Avea o rochie albă, ce lumina ca soarele în jur.
- Cum de nu te-ai arătat până acum? o întrebă Ștrurli Burli.
- Am așteptat să iei decizia asta, să ai nevoie de mine cu adevărat. Și eu vreau să-ți salvezi fratele. Când v-ați născut, nu am reușit să vă apăr pe amândoi de vraja aceea. Mi-am canalizat toată energia către tine.
- Vrăjitoarea Neagră este la fel de puternică ca și mine. Singură nu pot să o înfrunt, sper să reușim împreună. Tu va trebui să îngenunchezi dragonii, iar eu mă voi ocupă de ea.
- Ți-am adus aceste vârfuri din piatră neagră. Pune-le în vârful săgeților. Doar așa vei putea penetra solzii dragonilor.
Dalia a dispărut, la fel de rapid cum își făcuse apariția. Ștrurli Burli știa însă că o va revedea în curând. Plecă singur la drum. Degeaba cei mai buni oameni din armata sa îl rugară să-i ia cu el.
- Nu vreau să vă risc viețile, bravii mei cavaleri, misiunea asta o voi face singur. Dar aveți încredere în mine, ne vom revedea!
Ajuns la poatele muntelui negru Ștrurli Burli auzi deodată zgomote puternice ca de tunet venind dinspre stâncile din vârf.
Țipătele dragonilor îi sădiră puțină frică, dar Ștrurli Burli nu era persoana care să dea înapoi la greu.
Bău puțină apă și își continuă drumul.
- Țipați cât mai puteți, zburătoare negre, în curând vă voi reduce la tăcere, spuse el ca să se îmbărbăteze.
Se făcu noapte și Ștrurli Burli nu ajunse încă în vârful muntelui, locul în care se afla peștera vrăjitoarei. Nu-i era însă greu să se orienteze pentru că dragonii aruncau din când în când flăcări pe cer. Iar acestea erau atât de puternice încât luminau și norii și muntele.
- De când te aștept, dragul meu Ștrurli Burli, răsună aspru și puternic glasul vrăjitoarei. Am o vrajă păstrată de mult timp pentru tine.
Vocea se auzea din aer, la fel ca cea a Daliei. Lui Ștrurli Burli îi era imposibil să o localizeze pe vrăjitoare, și, de aceea, nu știa din ce parte vine pericolul.
Abia avu timp să aducă scutul în dreptul feței când puhoaie de foc se năpustiră asupra lui. Scutul acela vechi, dăruit de tatăl său, își făcu treaba cu succes și flăcările nu-i atinseră fața. În schimb costumul său se înroșise, iar căldura de la el o resimți în interior. Era ca o forță nouă pe care nu o cunoștea.
Pregăti 3 săgeți și întinse arcul la maxim. Apoi eliberă. Săgețile se îndreptară exact către cei 3 dragoni care, după ce făcuseră o întoarcere în aer, se năpusteau din nou asupra eroului nostru.
Ștrurli Burli făcu o săritură spectaculoasă în față.
Dragonii căzură răpuși la pământ în spatele său, bubuind pământul cu un zgomot infernal.
- Dragonii mei! Vei suferi pentru asta, se auzi vocea stridentă a vrăjitoarei negre. Aceasta îndreptă sceptrul către Ștrurli Burli și vârful muntelui negru se prăbuși asupra lui.
Dintr-o dată un scut de lumină îl învălui, iar Ștrurli Burli simți căldura protectoare a Daliei. Pentru un moment stânca încremeni în aer, apoi explodă într-un nor de praf.
Ștrurli Burli fixă în arc ultima să săgeată și trase către vrăjitoare. O nimeri în inimă și această se transformă într-un morman de pietre negre.
Pericolul trecuse. Se îndreptă către dragonii răniți. Aceștia, scăpați de vraja vrăjitoarei, nu mai erau negri, ci de un auriu frumos, ca de altfel toți dragonii din regatul munților. Scoase săgețile din pieptul lor.
Dalia se apropie și ea și, cu o atingere de lumină, îi vindecă.
- Plecați Dragonilor, sunteți liberi! Iar aceștia se ridicară în aer, lăsând o rafală de vânt în urmă lor.
Ștrurli Burli era însă trist.
- N-am apucat să conving vrăjitoarea să anuleze vraja. Ce se va întâmpla cu fratele meu acum?
- Vraja s-a rupt! Fratele tău e om din nou și e în drum către tine, spuse Dalia zâmbind.
***
Cei doi frați s-au reîntâlnit cu bucurie la castel. Și-au promis să nu mai lase pe nimeni să-i despartă. De atunci, regatele s-au unit din nou, iar oamenii, animalele și dragonii au trăit în prietenie.
Ștrurli Burli s-a căsătorit la Dalia și au avut doi copii.
Din vârful castelului său, fratele Lup urlă și acum în nopțile cu lună plină. E modul lui de a le spune lupilor că, deși e om acum, încă este regele lor.