Tigrul și tigrișorul

Tigrul și tigrișorul

Era o dimineață frumoasă de primăvară când tata tigru l-a luat pe micuțul tigrișor în prima lui aventură în junglă.


 

- Astăzi vom merge într-o aventură, doar noi doi. E timpul să vezi și să înveți lucruri noi.

Tigrișorul abia astepta să exploreze alături de tatăl său. Îi plăcea să stea cu mama care îl alinta în continuu și se simțea în siguranță în vizuina lor dintre stânci, mereu feriți de ploaie, vânt și dușmani.

Însă se plictisea teribil. Și era nerăbdător să meargă prin alte părți și să vadă lucruri noi. Iar momentul acela tocmai venise!

- La revedere mama, ne vedem mai târziu! își luase rămas bun tigrișorul în timp ce îl urma cu sărituri agere și jucause pe tatăl său. Și amândoi se afundaseră în jungla cea deasa și întunecată.


 

- Nu-ți fie frică! E o experiență nouă pentru tine și jungla poate fi înspăimântătoare chiar și pentru animale mari ca mine. Însă atunci când ești cu tatăl tău nimic rău nu ți se poate întâmpla. Eu voi avea grijă de tine mereu!

- Bine tata. Să știi că nu îmi este frică! Chiar am sa o iau înainte și am să mă lupt cu orice animal ne iese în cale! spuse entuziasmat micuțul.

Tatăl său zâmbi și puse ferm o labă în fața lui.

- Jungla trebuie respectată. La fel și animalele din ea. Sunt multe pericole aici și multe animale care ar dori să îți facă rău. Rămâi mereu lângă mine.


 

Dintr-o data se auzi un guițat în față și frunzele lungi de ferigi începură să se miște. Un porc mistreț alerga direct spre ei.

Tata tigru calculă distanța, făcu o săritură și ajunse chiar lângă el. Apoi făcu o eschivă și îi trânti o labă porcului mistreț direct peste bot. Acesta se prăbuși la pământ, apoi o zbughi înapoi imediat guițând ascuțit.

- Unele animale te atacă pur și simplu, chiar dacă nu au motive să o facă. Altele au motive, dar nu le știm noi. Poate doar voia să-și protejeze la rândul lui puii. Noi trebuie să le cunoaștem pe toate și să știm de care ne putem apăra și de care trebuie să ne ferim.

"Ce puternic este tatăl meu, poate să bată orice animal din junglă!" gândi tigrușorul. Însă curând avea să vadă că nu este așa...


 

Deodata fu oprit de tatăl lui. În fața lor era o creatură mică, aparent încremenită.

- Pe asta îl bat și eu! zise tigrișorul repezindu-se să-l muște cu dinții lui ascuțiți.

Tatăl său îl împinse rapid la o parte.

- Este un scorpion! O înțepătură a cozii sale veninoase te poate omorâ. Uneori lucrurile mici și aparent inofensive sunt cele mai periculoase. Trebuie să fii mereu atent pe unde calci.

Și amândoi îl ocoliră cu respect pe micuț.


 

- Mergi ușor și calcă încet fără a face niciun zgomot! Suntem aproape de un pericol și mai mare.

"Un pericol și mai mare decât ceva ce te poate omorâ?" se gândi micuțul ghem dungat și simți cum frica îi dă târcoale.

Ajunseră într-un luminiș în care trona impunător leul. Cu un răget puternic acesta se ridică în două labe când îi vâzu pe cei doi.

- Cum de ai curajul să vii pe teritoriul meu, întrebă leul. Eu sunt regele tuturor animalelor!

- Nu vreau să îți încalc teritoriul și nici să îți fac probleme. Îi arătam fiilui meu jungla.

- Prea tarziu! E timpul să îți dau o lectie!

- Asculta leule! Nu vreau să mă bat cu tine. Însă dacă trebuie îmi voi infinge ghiarele pe botul tău atât de adânc încât le vei vedea urma tot restul vieții tale.

Leul se gândi încă o dată și își imagină patru cicatrici pe botul lui frumos. "E un tigru mare și puternic. Îl vaproteja pe cel mic cu toate forțele sale. Nu e exclus să se întâmple așa."

- Ai dreptate, nu are sens să ne luptăm atâta timp cât tu nu vrei să îmi faci niciun rău. De fapt, cred ca ar trebui să fim prieteni. Animalele puternice ca noi ar trebui să se poată baza unele pe altele la nevoie, nu să se războiască.

Tigrișorul, ascuns între picioarele tatălui său, văzu cum ghiarele acestuia afundate în pământ începeau să se relaxeze.

- Ai dreptate, vom fi prieteni, îi spuse tigrul leului. Și bătu amical laba cu el.


 

Tatăl și fiul plecară apoi mai departe, lasând leul să se relaxeze singur în împărăția sa.

- Bătaia nu e aproape niciodată o soluție. Întotdeauna cineva suferă de pe urma ei. Prietenia, pe de altă parte, aduce numai beneficii.

Tigrișorul încă nu știa ce să creadă despre ce s-a întâmplat, dar era bucuros ca el și tatăl lui nu pățiseră nimic.


 

Nu peste mult timp, într-un nou luminiș, se auzi un țipăt ascuțit. Cei doi fugiră într-acolo.

- Este o pasăre agățată în spini, zise tata tigru. Ce crezi ca ar trebui să facem cu ea?

- Sa o mâncăm? întrebă micuțul.

- Dacă tu ai fi acea pasăre ce ți-ai dori să se întâmple?

- Să pot zbura din nou.

- O vom ajuta să zboare din nou atunci, spune tatăl tigru îndepărtând ușor crengile spinoase și eliberând pasărea.

E în puterea noastră să facem fapte bune. Și să ajutăm pe cineva care are nevoie de ajutor.

"Și eu voi ajuta pe alții când voi fi mare. Voi fi bun așa cum este și tatăl meu!" își spuse micuțul tigrișor.

- Tata oprește-te! iar tată-l rămase cu laba ridicată. Tocmai era să calce pe un fluture.

Cu lăbuța lui micuță tigrișorul ajută fluturele să-și ia zborul.

- A fost frumos din partea ta că l-ai salvat! spuse tatăl mândru de fiul său.

- Uneori animalele mici sunt inofensive. Și trebuie să le protejăm. Tigrișorul învățase multe pentru o zi. Însă era obosit, infometat și îi era dor de mama lui.

- Tata, dar de mâncat, când vom mânca?

- Asta o poți întreba pe mama ta.


 

În față apăru mama tigroaică, cu o bucată apetisantă de carne în gură, deja mărunțită pentru el.

Ajunseseră acasă.

Câteva pene încă zburau purtate de vânt în timp ce micuțul tigru își savura masa de seară.

- Ca sa ajungi mare ca tata trebuie să mănânci! încheie mama cu blândețe lecția despre supraviețuire.


 

Cu toții s-au dus apoi la culcare. Venise noaptea, iar somnul era al doilea lucru de care avea nevoie tigrișorul, pentru a crește mare.

înapoi la lista de povești