Hoponici este un iepuraș de un anișor și jumătate, o perioadă în care, cea mai importantă preocupare a iepurașilor sunt studiile.
- Azi nu vreau să merg la școală! îi spuse el mamei dimineață. De ce trebuie să învățăm în fiecare zi? De ce nu învățăm doar când vrem să învățăm? La ce mă ajută să scriu, să citesc și să socotesc, când eu vreau doar să sar, să alerg și să fac întreceri toată ziua?
- Cunoștințele te fac mai puternic pentru că te ajută să înțelegi lucruri. Trebuie să înveți dacă vrei să realizezi ceva în viață!
Cuvintele acestea poate aveau sens pentru mama lui, dar pentru iepuraș erau la fel de plictisitoare ca și cartea groasă din care citea profesorul în fiecare zi.
Hoponici știa ca n-avea sens să se opună mamei. O făcuse în trecut și nu ieșise bine.
- Mergi la școală singur sau te duc eu de urechi! obișnuia să-i spună mama, fără a da vreo șansă micii vacanțe pe care și-o propunea el.
Așa că plecă spre școală, deși nu avea chef deloc să învețe în acea zi.
Abia pășea pe poteca proaspăt înverzită. După el tragea rucsacul plin de cărți și caiete, ce lăsa o dâră lată pe pământul frăgezit de roua dimineții.
Era o zi frumoasă și ideea că trebuia să intre în scorbura profesorului Ursache nu-l încânta deloc.
Se așeză pe o buturugă și scoase un măr, mâncarea pentru pauza mare. Atârna greu în geantă, așa că se hotărâ să-l mănânce acum. Ce-i mai plăceau merele!
- Azi vreau să stau afară, să mă bucur de soarele ăsta cald și aerul curat!
- Oare pot să sar până pe copacul acela? Și, țup, sări pe un trunchi de copac uscat, culcat la pământ de vântul din noaptea trecută. Apoi țup, țup, sări în continuare până spre vârful copacului. Ce sus sunt! Văd toată pădurea de aici! se minună el.
În depărtare observă Poienița centrală, unde era zarvă mare. O mulțime de animale erau adunate acolo. Ba chiar vedea și niște steaguri și bețe înfipte din loc în loc.
- Mă duc să văd ce se petrece! își spuse Hoponici uitând de tot de școală.
Ajuns în poieniță îl întrebă pe Cașmir, măgarul sălbatic, ce se întâmplă. Nimerise bine, era chiar organizatorul.
- E un concurs cu premii, îi spuse acesta.
- Premii? repetă iepurașul. Ce premii? Mie îmi plac premiile!
- Un coș cu mere, o minge de fotbal și un binoclu. Dar doar pentru cel care câștigă!
- Se și aleargă? întrebă Hoponici plin de speranță.
- Există și o probă de alergare, firește.
- Se și sare?
- Există o probă în care participanții trebuie să sară peste pârâu. Cine reușește să sară prin zona cea mai lată și nu pică în apă, câștigă.
- Mă înscriu!
- Aruncându-i o privire pe deasupra ochelarilor, Cașmir ridică din sprâncene. Apoi îi întinse o foaie. Uite regulamentul. Citește-l bine înainte.
Hoponici nu știa să citească. Dar nu putea să spună, nu l-ar fi acceptat în concurs. Așa că se prefăcu că citește. "Știu să alerg și să sar și fără să-mi spună cineva cum se face", își spuse el.
În scurt timp un fluier anunță începerea primei probe și participanții se adunară la start.
- Alergarea, zise Cașmir prin portavoce.
Iepurașul se alinie alături de ceilalți, dar când se uită în față se întrebă cu voce tare:
- Până unde alergăm?
- N-ai citit regulamentul? îl întrebă veverița Rita. Până la stejar și înapoi. Scrie acolo.
- Aha, bine! Mulțumesc!
Cașmir fluieră startul și animalele porniră alergarea. Hoponici câștigă detașat prima rundă.
- Iepurele a câștigat trei puncte, lupul două, iar vulpea unul, anunță Cașmir.
La a două rundă iepurașul știa ce trebuie să facă pentru că îi povestise măgarul. Merse la pârâiaș și își alese o zonă nici prea lată, nici prea îngustă. Sărea bine, dar își știa limitele.
Veverița sări cel mai mult și câștigă trei puncte, el două, iar vulpea unul. Porcușorul mistreț Gogonel nu apreciase bine distanța și căzu în apă. Așa că fu descalificat.
- Urmează proba cu indicii, anunță Cașmir. Fiecare participant primi câte un bilețel.
- Ce trebuie facem? o întrebă încet Hoponici pe Rita. Veverița zâmbi pe sub mustăți. Trebuie sa găsim obiectele ascunse în jurul poieniței. Un indiciu îți spune unde e primul obiect, care va fi însoțit de al doilea indiciu, pentru al doilea obiect, și tot așa. Dar nu vei putea face asta, Hoponici, dacă nu știi să citești indiciile. Îmi pare rău!
Porniră cu toții, fiecare pe drumul lui, în funcție de ce scria pe bilețele. Doar iepurașul alergă fără să știe pe unde să caute. Unii spectatori începură să radă de el.
- Uite ce repede le găsește, ha ha ha!
Iepurașul nu găsea, dar alerga cât putea el de repede peste tot, doar doar va da peste un obiect.
Proba se încheie astfel: vulpea găsi trei obiecte, lupul și veverița câte două, iar alți doi participanți câte unul. Hoponici, evident, nu găsi nimic și începu să plângă descurajat.
- Mai ai șanse să câștigi concursul! îl încurajă Rita. Nu e totul pierdut. Ai multe puncte de la primele probe. Numără punctele!
Iepurașul se uită la punctele lui: 1, 2, 4, aaa... Nu știu să număr, îi șopti el veveriței.
- Ai cinci puncte Hoponici! Trebuie să înveți să numeri, nu poți face multe în viață dacă nu știi atâta lucru.
- Vulpea și cu mine avem tot câte cinci. Cine câștigă ultima probă câștigă și concursul.
- Urmează ultima probă: "Labirintul" - cea de logică și memorie, anunță organizatorul. Vor participa doar finaliștii, cei cu 5 puncte. Fiecare pornește din câte un loc, iar cine ajunge primul în centru câștigă.
- Uff, labirintul nu e punctul meu forte, gândi Hoponici. La școală profesorul Ursache le dădea să facă multe exerciții cu labirint. "E distractiv și vă ajută creierașele să se dezvolte frumos", spunea profesorul. Dar iepurașul nu avea răbdare să le facă. Începea, dar se plictisea pe parcurs. Lui îi plăcea să alerge...
Șireata vulpe a câștigat ultima probă, concursul și toate premiile.
Hoponici nu a așteptat până la final.
- Trebuie să plec, a anunțat el organizatorul. Am ore!
- Mulțumesc pentru ajutor Rita! i-a strigat și veveriței. La următorul concurs și tu te vei putea baza pe mine. Mă duc să învăț să citesc și să socotesc. Avea dreptate mama: "Școala te face mai puternic pentru că te ajută să înțelegi lucruri".
***
După acea zi Hoponici nu a mai lipsit niciodată de la școală. A învățat să citească, să scrie și să calculeze. Și astfel a devenit mai puternic și mai încrezător în forțele lui. Și a câștigat apoi multe concursuri.