Era o dupăamiază frumoasă de nu aveai niciun motiv să stai în casă. Și totuși Ștefan se plictisea pe canapea când soneria sună.
Cine o fi la ușă? se întrebă el și fugi să deschidă.
În prag apăru un băiețel mic de statură și slăbuț, cu un zâmbet larg. Era îmbrăcat în negru și cu o pălărie ciudată pe cap.
- Sunt Micul Magician, spuse el. Și am venit să te invit în lumea magiei.
- Eu sunt...
- Ștefan, continuă magicianul. Știu, eu știu totul.
Micul Magician nu mai așteptă invitația și intră în casă. Se așeză tacticos pe un scaun, la masa din sufragerie. Apoi își puse pe masă servieta neagră și o deschise doar atât cât să poată băga mâna în interior. Scoase de acolo un aparat ciudat.
- Vezi telecomanda asta? îl întrebă pe Ștefan. Dacă apăs pe butonul asta întorc lumea cu fundul în sus. Și fără a aștepta un răspuns, apăsă. Iar masa, scaunele și Micul Magician trecură de pe podea pe tavan. Ștefan și restul camerei rămăsese la fel.
- Se pare că doar tu ești cu fundul în sus, îi spuse Ștefan.
- Toată lumea mea e așa, dar tu nu poți să vezi de acolo. Vino și tu aici!
- Cum?
- Închide ochii și imaginează-ți că ești pe scaunul asta. Și îi arată scaunul de lângă el.
Ștefan închise ochii și se trezi lângă Micul Magician. Iar toată camera era pe dos: mobila, canapeaua, covoarele...totul era pe tavan. Se uită pe geam și văzu soarele jos, iar copacii atârnând sus, ca niște stalactite.
- Lumea chiar e cu fundul în sus! spuse Ștefan.
- Acum le voi întoarce, îi spuse magicianul. Și apăsă celălalt buton al telecomenzii. Și lumea reveni la normal.
Ștefan era confuz. Acum era în lumea lor sau în cea reală? Se învârtise lumea sau doar ei? Nu avea nicio idee, însă lucrurile păreau ca înainte.
- De unde știu care e lumea reală acuma? întrebă Ștefan.
- N-ai cum, dar nu e important. Realitatea e doar o chestie de percepție.
Ștefan, nemulțumit de răspunsul primit, se ciupi de nas. Au! L-a durut. Înseamnă că asta e realitatea. Doar un nas real poate să doară.
- Știi, pentru mine realitatea nu e importantă, spuse Micul Magician. Deseori trec din una în alta, iar ele par identice. Așa că nu-mi mai pasă în care sunt. Important e cum mă simt eu acolo și ce reușesc să fac.
Ștefan era încă pe scaun, lângă Micul Magician, în lumea lui, a celuilalt sau în realitate, când îi veni întrebarea:
- Dar tu ești real acuma?
- Eu sunt, dar tu nu ești, îi răspunse Micul Magician râzând.