Era noaptea lui Moș Neculai, iar Ștefan își lustruise ghetuțele cu nerabdare. Cu greu adormise în seara aceea.
Dintr-o dată tavanul se lumină ca lovit de praf de stele și un zgomot înfundat de clopoțel înghețat îl făcu pe Ștefan să deschidă ochii.
- Moș Neculai!
Și într-adevar moșul apăru de nicăieri în camera sa pe o trotinetă trasă de patru iepurași albi.
Se intoarse către Ștefan și își ridică căciula lui mare. Iepurașii, probabil speriați de copil, o zbughiră.
- Hei, tu ar trebui să dormi și să nu mă vezi.
- Cadoul! aproape țipă copilul cu ochii mari.
- Ce? Ai un cadou pentru moșu'?
- Nu, tu pentru mine!
Moșul râse sănătos de i se cutremură căciula pe cap.
- Ai dreptate, așa stau lucrurile.
- Ce ți-ai dori?
- Păi....să vii în fiecare zi!
Hmmm, se gândi moșul...
- Dar dacă aș veni în fiecare zi ce te-ai face de Crăciun. Atunci îl astepți pe Moș Crăciun. Sau de ziua ta – când vrei cadouri de la prieteni și părinți, nu? Și presupun că mai ai tu zile speciale, când Moș Neculai nu ar fi foarte potrivit.
- Dar în restul zilelor, poți să vii?
Moșul își ridică căciula groasă de lână de pe ochi.
- Mă întreb ce ar mai reprezenta Moș Neculai pentru tine dacă aș veni zilnic. Și ce ar mai însemna un cadou. Nu, nu! Moșul ăsta vine o dată pe an! Dar știi ce? Mai ai o șansă - convinge-l pe Crăciun!
Căciula lui cea mare i se mișcă și de sub ea apăru un cap de iepuraș alb.
- Ce ai Măgurel? Ți-ai pierdut răbdarea?
- Iepurașii mei sunt gata de drum. Mai avem muuuultă treabă în noaptea asta. Rămâi cu bine și somn ușor!
Unul câte unul cei patru iepurași ieșiră de sub căciula moșului și își reluară locul în fața saniei.
- Stai moșule! Și cadoul meu?
- Mai întâi trebuie să adormi, Stefan. Magia apare doar în vis!
- Dar...dorm deja!
- Aaaa da, ai dreptate! Moșul uitase pentru un moment.
- Atunci...caută în papuci!