Zuțu era un spiriduș buclucaș. Iubea surprizele și mereu căuta să îi surprindă pe ceilalți. Să vezi ce a făcut odată.
Era cu două săptămâni înainte de Crăciun, iar Moșul i-a dat două comenzi - două jucării pe care trebuia să le facă de la cap la coadă.
Prima jucărie trebuia să fie un vagon de tren pentru Ștefan. Băiețelul avea deja șinele, o locomotivă și două vagoane. Dar își mai dorea încă un vagon.
- Ce să facă cu încă un vagon? s-a întrebat Zuțu. Are deja două, încă unul nu-l va surprinde cu nimic.
Așa că i-a construit o barcă.
Al doilea cadou trebuia să fie un dinozaur pentru Alex. El avea deja foarte mulți dinozauri, dar nici unul negru.
- Negru sau maro, ce contează? s-a întrebat Zuțu. Are suficienți! Îi fac o vacă.
Moș Crăciun s-a trezit cu problema în brațe abia când a oferit cadourile copiilor. Ștefan a aruncat cu barca pe jos și a strigat "Vreau vagon!", iar Alex a refuzat cadoul: "Voiam un dinozaur negru ca ăla din reclamă, nu o vacă!".
Cei doi copii stăteau supărați pe canapea și nimeni nu putea să îi împace.
În schimb prietena lor, Marta, era fericită. Primise exact ceea ce voia: o păpușă balerină. A luat-o repede din mâna moșului și a fugit cu ea înapoi pe canapea. Minute bune nu și-a luat ochii de la ea, însă după un timp, a observat pe jos barca aruncată de Ștefan.
- Luluș va face o călătorie cu barca! a zis. Cu păpușa sub braț a desfăcut repede ambalajul bărcii. Apoi pe cel al văcuței lui Alex.
- Dar nu înainte să ducem văcuța la păscut! Ni se va face foame când ne întoarcem, iar lăpticul va fi numai bun.
Cei doi băieți supărați stateau liniștiți pe canapea și o urmăreau pe Marta.
- Păpușa ta nu știe să conducă barca! spuse Ștefan după un timp și sări de pe canapea direct lângă Marta. Noroc ca am un conducător de tren la mine. Luluș a ta poate să stea liniștită, ne ocupăm noi de barcă!
Încet încet se apropie și Alex.
- Văcuței îi trebuie un grajd, spuse el. Nu am vrea să o găsească dinozaurii pe câmp când va veni noaptea!
- Așa e, încuviințară ceilalți doi.
Cu toții se apucară de treabă.
- Frumoasă barcă ai! îi spuse Marta lui Ștefan. Băiețelul iradia de fericire.
- E șalupă! Și are și motor. Și dacă vine ploaia, Luluș se poate refugia aici, în cabină.
- Hei, dar ce parere aveți de văcuța asta? E caraghioasă, nu? Are și clopoțel la gât. Uite, pe acolo dă lapte!
- E vaca lui Luluș, zise fetița.
- E vaca mea! spuse Alex. Dar... și a lui Luluș. Trebuie să o protejez de dinozauri! Dinozaurii mănâncă vaci!
***
Din împărăția înghețată a lui Moș Crăciun, Zuțu, spiridușul poznaș, privea satisfacut la cei trei copii. Niciodată nu făcuse niște cadouri mai frumoase!
- Ai făcut niște cadouri minunate, Zuțu, îl lăudă Moș Crăciun. Și i-ai făcut pe copii să realizeze că nu există jucării urâte, dacă îți pui la treabă imaginația. În plus, un cadou e minunat prin ceea ce reprezintă, nu prin ceea ce conține.
- Dar de ce crezi totuși că s-au supărat băieții atât de tare? Că doar primiseră niște jucării foarte frumoase.
- Voiau altceva, spuse spiridusul încet.
- Așa e, le-am cam înșelat așteptările, nu?
- Cred că totuși data viitoare am să le fac ceea ce vor.
Moș Crăciun zâmbi pe sub mustața lui albă și lungă. Era mulțumit că spiridușul înțelesese, dar îi va înșela așteptările moșului dacă va face altfel la anul.