În mușuroiul nostru, ca de altfel în toate celelalte, furnicile fac cam aceleași treburi în fiecare zi - merg în sir și cară diverse lucruri. Mai puțin una. Furnica asta e mai mare, mai lentă și mai leneșă. Așa că i-au pus numele Furnica Elefant.
- De ce nu cari și tu mâncare?
- Nu pot, n-am forță!
- Dar ești atât de mare! Ai putea căra în spate tot furnicarul.
- Nu car!
- Și atunci ce faci?
- Vă apăr.
- De cine, de un elefant? râdeau de ea celelalte furnici.
- Da, chiar și de un elefant dacă va fi nevoie!
Într-o zi s-a întâmplat și asta. Tot furnicarul începu să trepideze ritmic și furnicile erau panicate. Rupseseră rândurile și fugeau care-ncotro.
- Un elefant! aduse vestea una dintre ele.
- Fugiți, vine direct către noi!
Furnicuța noastră specială dormea pe o frunză în copacul din apropiere și, de la trepidațiile produse de pașii elefantului, alunecă și ateriză direct pe trompa lui.
Era îngrozită, dar își aminti ceea ce le promisese surorilor ei.
- Trebuie să fac ceva, își zise.
- Hei, ai grijă să nu calci pe mușuroiul meu! strigă furnica de la baza trompei elefantului.
Elefantul se opri mirat.
- Pai pe aici e poteca către baltă. Trebuie să ajung acolo să beau apă.
- Ia-o prin alta parte. Te previn, dacă cumva calci pe casa mea, calc și eu pe tine!
- Calci pe mine!? Ha ha ha! se amuză elefantul fluturându-și trompa în toate părțile.
Speriată, furnicuța fugi și se ascunse într-o nară. Și, alergând pe acolo îl gâdilă atât de tare pe elefant încât acesta tipă:
- Stai, stai! Mă predau! Nu mai fă așa!
Furnicuța ieși curioasă din nară. Nu întelegea ce făcuse.
- M-ai convins, spuse elefantul. Voi avea grijă să nu calc pe mușuroiul tau...de fapt, pe niciun mușuroi, că nu știu care e al tău. Dar să nu mă mai gâdili te rog!
Elefantul își păstra promisiunea, iar furnica Elefant fu declarată "Apărătorul tuturor".
O găsești în fiecare zi lenevind pe o frunză, în copacul de lângă mușuroi. E mare și se mișcă încet, diferită de celelalte. Dar stă vigilentă, așteptând să înfrunte cu vitejie orice pericol.